APĂRÁRE, apărări, s. f. Acțiunea de a (se) apăra. ◊ Expr. A lua apărarea (cuiva) = a interveni în ajutorul cuiva. ♦ Una dintre formele principale de luptă, care constă din oprirea și înfrângerea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor necesare acestei acțiuni. ♦ (Concr.) Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. Vezi definitia »

INTIMÁRE, intimări, s. f. (Jur.) Acțiunea de a intima și rezultatul ei; avertizare. – V. intima. Vezi definitia »

VERSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a versifica și rezultatul ei. [< versifica]. Vezi definitia »

HEMOVACCINÁRE, hemovaccinări, s. f. Inoculare de sânge sau de plasmă sangvină în piele. – Cf. fr. hémovaccination. Vezi definitia »

RAPORTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) raporta și rezultatul ei. [< raporta]. Vezi definitia »