Subiect de drept ce, în calitate de titular al unui drept real (de proprietate sau de folosință) asupra unor bunuri ori în calitate de executant al unor activități economice sau de prestator a unor servicii publice, obiect al contractului de concesiune, transmite, prin efectul acestui contract, altui subiect de drept (numit concesionar) spre administrare rentabilă, pe un termen determinat, în schimbul unei redevențe, facultatea de a exploata acele bunuri și, respectiv, de a îndeplini acele activități economice sau servicii publice. Concedentul se obligă prin contractul de concesiune să pună la dispoziția concesionarului, la data începerii concesiunii, inventarul complet, liber de orice sarcini și să răscumpere de la acesta plusurile valorice care apar la expirarea contractului conform celor stabilite prin caietul de sarcini. Vezi definitia »

UZUFRÚCT s.n. Drept pe care îl are cineva de a se bucura de folosința unor lucruri care sunt proprietatea altuia, cu obligația de a le conserva substanța. [< lat. usufructus, cf. fr. usufruit]. Vezi definitia »

RECT, recturi, s. n. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. – Din fr. rectum, lat. rectum [intestinum]. Vezi definitia »

VERDÍCT s. n. 1. răspuns dat de juriu în legătură cu culpabilitatea unui inculpat. 2. judecată care are loc în urma unui concurs. 3. hotărâre, judecată (definitivă). (< fr. verdict) Vezi definitia »

PREDILÉCT, -Ă adj. (Liv.) Preferat; cel mai iubit; cel mai plăcut. [Cf. it. prediletto]. Vezi definitia »