Definita cuvantului apelpisi
apelpisí (-sésc, -ít), vb. – A exaspera, a scoate din fire. – Mr. apelpisire. Ngr. ἀπελπίζω aorist ἀπέλπισα „a dispera”, de la ἐλπίδα „speranță” (Gáldi 149). – Der. apelpisie, s. f. (exasperare); apelpisit, s. m.
(prost, neghiob).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu apelpisi
FIRITISÍ, firitisesc, vb. IV. Tranz. V. hiritisi. Vezi definitia »
SPĂSÍ, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spășí vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti. Vezi definitia »
bindisí (-sésc, -ít), vb. – A se preocupa, a ține seama, a lua în considerație, a fi la curent. – Mr. bindisire. Tc. beyendi, aorist de la beyenmek „a binevoi” (Iogu, GS, VI, 338); cf. ngr. μπεγεντίζω, pe care Graur, BL, IV, 73, îl consideră drept sursă imediată a cuvîntului rom. Mai puțin probabilă pare explicația pe care o dădea mai înainte aceluiași cuvînt Șeineanu, II, pe baza tc. bende „sclav”. Vezi definitia »
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner). Vezi definitia »
VĂPSÍ vb. IV. v. vopsi. Vezi definitia »