CEC², cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cécum s. n.] – Din fr. caecum, lat. [intestinum] caecum. Vezi definitia »

CHEC, checuri, s.n. Prăjitură realizată dintr-o compoziție obținută prin simpla amestecare a ingredientelor (făină, unt, ouă, zahăr, praf de copt), coaptă de obicei într-o formă dreptunghiulară; poate fi simplu sau cu adaos de cacao, fructe confiate, stafide sau rahat; engl. cake (= prăjitură). Vezi definitia »

TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck. Vezi definitia »

cu cântec expr. 1. dubios, necurat. 2. problematic. Vezi definitia »

ALMÉLEC s.n. (Tehn.) Aliaj de aluminiu și de magneziu, folosit la confecționarea de cabluri electrice. [< fr. almélec]. Vezi definitia »