SABÁT s.n. 1. Ultima zi a săptămânii în calendarul mozaic, consacrată odihnei și ceremoniilor cultului; sâmbătă. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credințele din evul mediu, avea loc sâmbăta la miezul nopții. ♦ (Fig.) Gălăgie produsă de o adunare zgomotoasă. [Cf. fr. sabbat, lat. sabbatum, gr. sabbaton < ebr. sabbath – repaus]. Vezi definitia »

legat de confectii Vezi definitia »

PANICULÁT, -Ă adj. cu inflorescență în panicul¹. (< fr. paniculé) Vezi definitia »

drac împielițat expr. 1. rău, afurisit. 2. poznaș, neastâmpărat. 3. cutezător. Vezi definitia »

aerostát (-ros-tat / -ro-stat) s. n., pl. aerostáte Vezi definitia »