CATARÁCTĂ, cataracte, s. f. I. Cădere naturală de apă produsă pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascadă. II. Boală de ochi, care constă în opacifierea cristalinului și care poate duce la orbire totală sau parțială. – Din fr. cataracte, lat. cataracta. Vezi definitia »

PERSEVERÍNȚĂ s.f. v. perseverență. Vezi definitia »

MÁGMĂ s. f. 1. masă incandescentă fluidă sau vâscoasă din interiorul Pământului, care prin solidificare formează rocile magmatice. 2. (med.) masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor țesuturi. (< fr., gr. magma) Vezi definitia »

LOGONEVRÓZĂ s.f. (Med.) Tulburare a vorbirii de natură nervoasă. [< fr. logonévrose]. Vezi definitia »

BOLDÉICĂ, boldeici, s. f. Cățea de boldei. – Boldei + suf. -că. Vezi definitia »