CEFEÍDĂ, cefeide, s. f. Stea cu strălucire variabilă. – Din fr. céphéide. Vezi definitia »

MĂCIUCHÍȚĂ, măciuchițe, s. f. (Rar) Măciucuță. – Din măciucă + suf. -iță. Vezi definitia »

HOÁNCĂ, hoance, s. f. (Rar) Hoașcă. [Var.: hoántă s. f.] Vezi definitia »

FIBÚLĂ, fibule, s. f. 1. Agrafă (ornamentală) de metal, întrebuințată în antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2. (Anat.) Peroneu. – Din lat. fibula. Vezi definitia »

camiláfcă (-ắfci), s. f. – Pălărie tipică a călugărilor și a episcopilor ortodocși, compusă din potcap și camilafca propriu-zisă, care este un văl negru ce cade pe spate. – Var. camelaucă, hămelaucă. – Mr. cămălafche. Ngr. ϰαμηλαύϰα, ϰαμηλαύϰι(ον) (Meyer 169; Murnu 10), cf. lat. med. camelaucum, alb. kamilafka, bg. kamilavka. Vezi definitia »