Definita cuvantului apostrof
apostróf (-oáfe), s. n. – Semn ortografic în fomă de virgulă, care marchează absența accidentală în rostire a unor sunete. – Var. apostrofă. – Apostrofă, s. f. (apostrofare, mustrare). Gr. ἀποστροφή (sec. XVII, Gáldi 151); și modern din fr. apostrophe. – Der. apostrofa, vb., din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu apostrof
CARTÓF s. m. plantă erbacee cu flori albe sau violete, tulpină subterană cu tubercule comestibile, bogate în amidon; (p. ext.) tuberculul însuși. (< germ. Kartoffel) Vezi definitia »
pantóf (pantófi), s. m. – Încălțăminte de stradă, papuc. – Mr. pandoflă, megl. pandofli. It. pantofola, germ. Pantoffel, în dialecte prin intermediul ngr. παντάφλα. – Der. pantofar, s. m. (cizmar); pantofărie, s. f. (cizmărie). Vezi definitia »
filosof grec. Vezi definitia »
ZOF2, zófuri, s. n. (Înv., Var.) Zuf. (din tc. zof) Vezi definitia »
HETEROTRÓF, -Ă adj. (Despre un organism) Care nu-și poate produce singur substanțele de care are nevoie. [Var. eterotrof, -ă adj. / < fr. hétérotrophe, cf. gr. heteros – altul, trophe – hrană]. Vezi definitia »