PÍSTĂ, piste, s. f. 1. Fâșie de teren amenajată ca drum și rezervată unei circulații speciale. ♦ Fâșie de teren (circulară, ovală etc.) amenajată pentru întreceri sau antrenamente sportive. ♦ Teren amenajat pentru rularea avioanelor la decolare și la aterizare. ♦ Loc rezervat pentru dans într-un loc public. 2. Fig. Făgaș, cale, curs; direcție. 3. (Adesea determinat prin „sonoră”) Fâșie de la marginea peliculei cinematografice, fâșie a unei benzi de magnetofon etc. pe care este făcută înregistrarea sonoră. – Din fr. piste, it. pista. Vezi definitia »

MÂNĂȘTÉRGURĂ, mânășterguri, s. f. (Reg.) Ștergar, prosop; șervet. – Mână + șterge + suf. -ură. Vezi definitia »

IGNIPUNCTÚRĂ s.f. (Med.) Cauterizare prin aplicarea unor puncte de foc, cu ajutorul unui ac. [< fr. ignipuncture, cf. lat. ignis – foc, punctura – înțepătură]. Vezi definitia »

EPÁCTĂ s.f. (Liv.) Număr de zile care trebuie adăugat unui an lunar pentru a-l face să concorde cu anul solar. [< fr. épacte, cf. gr. epaktos – adăugat]. Vezi definitia »

CISTICERCÓZĂ s. f. Boală parazitară la animale și la oameni, produsă de localizarea în organism a cisticercilor; măzăriche. – Din fr. cysticercose. Vezi definitia »