REGENERÁ vb. I. tr., refl. a (se) înnoi. II. refl. (despre țesuturi, organe) a se reface. III. tr. (tehn.) a readuce în condiții de folosire un material uzat. (< fr. régénérer, lat. regenerare) Vezi definitia »

lucratura, actiune ascunsa Vezi definitia »

MĂLURÁ, pers. 3 mălurează, vb. I. Refl. (Despre cereale) A se umple de mălură (1), a se înnegri din cauza mălurei, a se îmbolnăvi de mălură. – Din mălură. Vezi definitia »

CONGLOMERÁ, conglomerez, vb. I. Tranz. și reflexiv. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. – Din fr. conglomérer, lat. conglomerare. Vezi definitia »

scuturá (-r, -at), vb. – 1. A balansa, a zgudui. – 2. A bate un copac pentru a-i culege fructele. – 3. A se zgîlțîi, a se răvăși. – 4. A se ciomăgi, a se snopi în bătaie. – 5. A stoarce de bani. – 6. A părăsi, a se descotorosi de cineva. – 7. A curăța interiorul unei case. – 8. (Refl.) A se zdruncina, a se agita. – 9. (Refl.) A se cutremura, a se înfiora. – 10. (Refl.) A-i cădea frunzele sau florile. – 11. (Refl.) A respinge, a dezaproba. – Mr. scutur(are), megl. scutur(ar)i. Lat. *excŭtŭlāre, în loc de excŭtĕre (Meyer, Alb. St., IV, 115; Candrea, Éléments, 44; Pușcariu 1562; Tiktin; REW 3000), cf. it. scotulare, abruz. (s)kutelá, calabr. (s)cotulare, ca și scoate. Der. scutur, s. n. (agitare, cutremurătură), deverbal literar; scuturătoare, s. f. (măturică de praf; titirez la moară; scrumieră); scuturătură, s. f. (faptul de a scutura; frunze moarte; fructe căzute). Vezi definitia »