PALADÍN s.m. Nobil care slujește la palatul regal. V. palatin. ♦ Cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri. ♦ (Fig.) Voinic, om îndrăzneț, animat de sentimente cavalerești. [Cf. fr. paladin, it. paladino < lat. palatinus]. Vezi definitia »

HIPOGÍN, -Ă adj. (Despre elemente florale; op. epigin) Inserat dedesubtul ovarului. [< fr. hypogyne, cf. gr. hypo – sub, gyne – femeie]. Vezi definitia »

CAPUCIN, -Ă (CAPUȚIN) (‹ fr., it., germ.) s. m. și s. f. 1. Călugăr (călugăriță) din ordinul cerșetorilor Sfîntului Francisc, fundat de Matteo de Bascio (1526); numele provine de la capișonul pe care-l purtau. 2. Gen de maimuțe platirine din America de Sud, de talie mijlocie, cu coadă prehensilă și deget mare rudimentar. Unele specii sunt utilizate în cercetarea de laborator. Vezi definitia »

SUPÍN s. n. mod verbal nepersonal precedat de prepoziția de sau la, care exprimă acțiunea într-un chip general, abstract, însă ca un deziderat. (< lat. supinum, fr. supin) Vezi definitia »

ALAMEIN, EL ~ localit. în Egipt, la 105 km V de Alexandria. În al doilea război mondial, la El A. a fost oprită (1 iul. 1942) ofensiva armatei germano-italiene; punct de plecare a ofensivei britanice (oct.-nov. 1942), care a dus la înfrîngerea forțelor germano-italiene din Africa de Nord. Vezi definitia »