NUÁNȚĂ s.f. 1. Fiecare dintre varietățile, dintre gradele prin care trece o culoare fără a-și pierde calitățile specifice. 2. (Fig.) Diferență ușoară (aproape imperceptibilă) între două lucruri de același gen. ♦ (Muz.) Varierea execuției din punctul de vedere al intensității sonore. 3. Ceea ce reprezintă o conotație, un adaos la caracterul esențial, de bază. [Pron. nu-an-. / < fr. nuance]. Vezi definitia »

îmbălțátă adj. f. (reg.; despre mireasă) cu balțul (vălul) pe cap; înhobotată, îmbrobodită. Vezi definitia »

pripeálă (pripéli), s. f. – (Înv.) Refren de muzică religioasă. Sl. pripĕlo (Tiktin). Vezi definitia »

CONGRUÉNȚĂ, congruențe, s. f. 1. Acord, concordanță, coincidență. ♦ (Mat.) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 2. Însușirea de a fi congruent. [Pr.: -gru-en-] – Din fr. congruence, lat. congruentia. Vezi definitia »

TANCHÉTĂ s.f. (Mil.) Tanc mic cu blindaj ușor. [< fr. tanquette]. Vezi definitia »