HĂȚÁȘ², hățașuri (hățașe), s. n. (Reg.) 1. Cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure. 2. Drum râpos, abrupt, cu coaste repezi. – Et. nec. Vezi definitia »

negrúș, -ă, adj., s.m. (pop.) 1. (adj.) negricios. 2. (s.m.; reg.) pupilă. Vezi definitia »

surcăláș, surcăláșe, s.n. (reg.) fusul mic al țevii de la o suveică mică; huludeț mic. Vezi definitia »

pietrúș s.n. și s.m. (reg.) 1. (s.n. sg.) nisip amestecat cu pietriș, pe malul unui râu. 2. (s.m. pl. pietruși) pasăre denumită și „gușă-roșie”. Vezi definitia »

poteráș, poteráși, s.m. (înv. și reg.) 1. persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră; nefer. 2. gonaci la vânătoare. 3. copil ștrengar. 4. arac de vie. 5. rădăcina și partea de jos a tulpinii porumbului, rămase pe loc după tăiatul acestuia. 6. lăstar crescut din rădăcina pomilor. 7. om mic, scund. 8. (s.n.) țăruș de care se leagă funia cu care se priponește calul; pripon, stănog. 9. (s.n.) lemn mic. Vezi definitia »