CULMINÁȚIE s. f. 1. trecere a unui astru la meridianul unui loc. ♦ punct de ~ = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. 2. punct culminant. (< fr. culmination) Vezi definitia »

MIELOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei părți din măduva spinării. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myélotomie, cf. gr. myelos – măduvă, tome – tăiere]. Vezi definitia »

FORJĂRÍE s. f. atelier în care se forjează; forjă (2). (< forjă + -erie) Vezi definitia »

RESTITÚȚIE, restituții, s. f. Restituire. ♦ Spec. Restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparținând acestuia din urmă, pe care primul stat și le-a însușit și le-a transportat fără drept pe teritoriul său. – Din fr. restitution. Vezi definitia »

ERGASTERÍE s.f. (Ant.) Atelier meșteșugăresc în Atena. [< fr. ergasterie]. Vezi definitia »