RESTABILÍ vb. IV. 1. tr. A aduce în starea în care a fost mai înainte. 2. tr. A stabili, a reconstitui (un text). 3. refl. A se întrema, a se înzdrăveni. [Cf. fr. rétablir, it. ristabilire]. Vezi definitia »

STECLÍ vb. IV v. sticli. Vezi definitia »

surcelí, surcelésc, vb. IV (reg.) 1. a strânge surcele. 2. (despre lemne) a tăia sau a ciopli, pentru a face surcele. Vezi definitia »

METALI- elem. v. Metalo-. Vezi definitia »

DILÍ, dilésc, vb. IV. (Arg.) 1. Tranz. A lovi, a bate. 2. Tranz. A fura, a șterpeli. (etim. neclară; prob. din gr. δηλέομαι (= a lovi), prin interm. țig.; se poate de asemenea pune în leg. cu țig. da-, part. dilo (= a da) (Graur, Juilland); provine, cu prob. mai mare, din sl. dĕliti (= a împărți, a distribui) (cf. deli); accepția 2. se justifică fără nici o îndoială din expresia a da o lovitură; der. dileală) Vezi definitia »