1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ohótă s.f. (reg.) 1. curaj. 2. plăcere, poftă. Vezi definitia »

HAȘÚRĂ, hașuri, s. f. Fiecare dintre liniile (negre), paralele sau întretăiate, egale ca grosime și trasate la distanțe egale pe o porțiune de desen sau de gravură, pentru a marca semitonurile sau umbrele pe o hartă sau pe un desen tehnic, pentru a da anumite indicații etc. – Din fr. hachure. Vezi definitia »

CAZUÍSTICĂ, cazuistici, s.f. – V. cazuistic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

CRIBLÚRĂ s.f. Piatră dură, sfărâmată mărunt și sortată după dimensiuni standardizate, folosită ca îmbrăcăminte rutieră. [< fr. criblure]. Vezi definitia »