păduche, păduchi s. m. (peior.) 1. om care nu muncește și trăiește din munca altuia; parazit. 2. persoană măruntă / neînsemnată. Vezi definitia »

azbúche (-chi), s. f. – (Înv.) Alfabet, abecedar. Sl. azŭ „a”, bukĭ „b”; cf. buche. De uz curent cît timp s-a folosit alfabetul chirilic, astăzi se întrebuințează numai cu sens ironic sau umoristic. Vezi definitia »

PRIPONACHE s. invar. (Arg.) (iron.) Închisoare. Vezi definitia »

HE interj. V. hei. Vezi definitia »

BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky. Vezi definitia »