cónte (-ți), s. m. – 1. Mare senior, conducător al unei provincii în societatea medievală. – 2. Titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz. Fr. compte, it. conte. Este dublet al lui comite, s. m., din lat. comes, -item, și al lui comis, din același cuvînt lat., prin intermediul ngr. În vechime s-a folosit și forma pur latină, comes (sec. XVII); comite, în Trans., în timpul stăpînirii maghiare, însemna și „guvernator civil, prefect”. – Der. contesă, s. f., din fr. contesse; conțesc, adj. (înv., de conte); comitat, s. n. (provincie, departament). Vezi definitia »

OPRÉLIȘTE, opreliști, s. f. Poruncă sau măsură prin care se interzice ceva; interdicție, prohibiție; p. ext. piedică, obstacol în calea unei acțiuni; stavilă. – Opri + suf. -eliște. Vezi definitia »

NAVIGABILITÁTE s.f. Calitatea unei ape de a fi navigabilă. [Cf. it. navigabilità, fr. navigabilité]. Vezi definitia »

FINALMÉNTE adv. În cele din urmă. – Din fr. finalement, it. finalmente. Vezi definitia »

COMÍTE² vb. tr. a face, a săvârși (ceva reprobabil). (< lat. committere) Vezi definitia »