Definita cuvantului echilibristică
ECHILIBRÍSTICĂ s.f. Menținerea echilibrului corpului în poziții dificile; arta, îndemânarea de a face acest lucru. ♦ (Fig.; adesea peior.) Arta de a se descurca ușor în situații dificile; totalitatea acțiunilor, a sforțărilor și a mijloacelor întrebuințate pentru a ieși dintr-o situație grea. [Cf. germ. Equilibristik].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu echilibristică
poponeácă, poponéci, s.f. (reg.) cutie. Vezi definitia »
DEMOAZÉLĂ, demoazele, s. f. (Franțuzism înv.) Domnișoară, fată nemăritată. – Din fr. demoiselle. Vezi definitia »
DORÍNȚĂ, dorințe, s. f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație. ♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracție erotică. [Pl. și: dorinți] – Dori + suf. -ință. Vezi definitia »
SOCIOȘTIÍNȚĂ s. f. ramură a sociologiei generale; știință socială. (< socio- + știință) Vezi definitia »
SFÂRȘEÁLĂ, sfârșeli, s. f. Stare, senzație de slăbiciune, de leșin. – Sfârși + suf. -eală. Vezi definitia »