Definita cuvantului echilibru
ECHILÍBRU s.n. 1. Stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare. ♦ (Fil.) Teoria echilibrului = concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant. 2. (Fig.) Stabilitate a unei situații, a unei stări sufletești etc. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. équilibre, it. equilibrio, lat. aequilibrium < aequus – egal, libra – balanță].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu echilibru
PLÁTRU s. n. soluție densă de ghips pentru mulaje. (< fr. plâtre) Vezi definitia »
CONCÉRTMAISTRU s.m. Primul violonist al unei orchestre, care îl poate înlocui și pe dirijor; muzicantul principal al unui grup orchestral care cântă la același instrument cu grupul. [Pron. -mais-. / cf. germ. Konzertmeister]. Vezi definitia »
REFRACTOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor, în special lichide. [< fr. réfractomètre]. Vezi definitia »
ACIDIMÉTRU s. n. aparat folosit în acidimetrie. (< fr. acidimètre) Vezi definitia »
ALEXANDRU, numele a patru regi ai Macedoniei antice, din dinastia Argeazilor: Alexandru III cel Mare v. Alexandru Macedon. Vezi definitia »