Definita cuvantului echilibru
ECHILÍBRU s.n. 1. Stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare. ♦ (Fil.) Teoria echilibrului = concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant. 2. (Fig.) Stabilitate a unei situații, a unei stări sufletești etc. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. équilibre, it. equilibrio, lat. aequilibrium < aequus – egal, libra – balanță].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu echilibru
ALGEZIMÉTRU s. n. instrument folosit în algezimetrie; algometru. (< fr. algésimètre) Vezi definitia »
SÁCRU s.n. v. sacrum. Vezi definitia »
HÁNTRU, hantri, s. m. Unitate de măsură convențională, care reprezintă echivalentul energetic corespunzător executării cu tractorul a unei arături normale pe o suprafață de un hectar de teren. – H[ectar] + a[rătură] + n[ormală] + tr[actor]. Vezi definitia »
INTÉGRU, -Ă adj. cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. (< fr. intègre, lat. integer) Vezi definitia »
ICOSAÉDRU s.n. Poliedru, cu douăzeci de fețe. [Pron. -sa-e-. / < fr. icosaèdre, cf. gr. eikosi – douăzeci, hedra – față]. Vezi definitia »