PIEMÍE s.f. (Med.) Infecție generală a organismului caracterizată prin supurații, în viscere, în cavitățile seroase și în țesutul conjunctiv. [Gen. -iei, var. pioemie s.f. / < fr. pyhémie, cf. gr. pyon – puroi, haima – sânge]. Vezi definitia »

INCRUSTÁȚIE, incrustații, s. f. 1. Procedeu de fixare în suprafața unui material a altui material, de obicei mai prețios. 2. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect. 3. Crustă de săruri care s-au depus, în anumite condiții, pe suprafața unui corp. [Var.: încrustáție, (înv.) încrustațiúne s. f.] – Din fr. incrustation. Vezi definitia »

COMUNICÁȚIE s.f. 1. Mijloc de legătură între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.). 2. (Lit.) Figură retorică prin care un orator sau un autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. [Gen. -iei, var. comunicațiune s.f. / cf. fr. communication, lat. communicatio]. Vezi definitia »

SUBSTÁȚIE, substații, s. f. Stație auxiliară, intermediară (de pompare, de distribuție a electricității, de tracțiune etc.). – Sub¹- + stație (după fr. sous-station). Vezi definitia »

AMIELÍE s. f. absență patologică a măduvei spinării și a ganglionilor rahidieni. (< fr. amyélie) Vezi definitia »