BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de la planta-mamă și sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina și de a forma o plantă nouă. – Din magh. bujtás. Vezi definitia »

RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva. 2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel. – Răzui + suf. -uș. Vezi definitia »

JUGĂNÁȘ, jugănași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui jugan; jugănel. – Jugan + suf. -aș. Vezi definitia »

ZOBONÁȘ s. n. v. zăbunaș. Vezi definitia »

postrigáș, postrigáși, s.m. (înv.) persoană (mai ales călugăr) care ține de un postrig (de tagma călugărească). Vezi definitia »