HEI², heiuri, s. n. (Reg.) Dependințe, acareturi. ♦ Loc de casă; curte. – Magh. hely „loc”. Vezi definitia »

héi (héiuri), s. n. – 1. Teren de construit. – 2. Dependințe, anexe. Mag. hely „loc” (Cihac, II, 723; cf. Gáldi, Dict., 135). Vezi definitia »

poléi² s.m. pl. (reg.) nume dat unor ființe supranaturale din basme. Vezi definitia »

bagabei, bagabei s. m. (adol.) vagabond Vezi definitia »

ȚIȚÉI, (2) țițeiuri, s. n. 1. Amestec lichid de hidrocarburi solide, lichide și gazoase, precum și de alți compuși organici, care se găsește în pământ sub formă de zăcământ și din care, prin distilare, se obține benzină, petrol lampant, uleiuri minerale, vaselină, motorină etc.; petrol. 2. (La pl.) Diferite feluri de țiței (1). – Et. nec. Vezi definitia »