DISLALÍE s. f. tulburare în articularea cuvintelor, datorată unor malformații sau leziuni ale organelor fonatoare. (< fr. dyslalie) Vezi definitia »

HEPATORAGÍE s.f. Hemoragie hepatică. [Gen. -iei. / < fr. hépatorragie]. Vezi definitia »

IONIZÁȚIE s. f. ionizare. (< fr. ionisation) Vezi definitia »

HIDROGEOLOGÍE s. f. ramură a geologiei care studiază geneza, dinamica și distribuția apelor subterane. (< fr. hydrogéologie) Vezi definitia »

TROMBOEMBOLÍE s. f. embolie prin (fragmente de) trombusuri detașate, urmată de tromboză locală secundară. (< fr. thromboembolie) Vezi definitia »