Definita cuvantului organogen
ORGANOGÉN, -Ă, organogeni, -e, adj. 1. (Despre elemente chimice) Care intră în compoziția substanțelor organice din structura animalelor și a vegetalelor. 2. (Despre minerale, roci, minereuri, formații geologice) Care constă din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale; care s-a format sub acțiunea organismelor. – Din fr. organogène.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu organogen
BITÚMEN s. n. Material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii de origine vegetală. – Din germ. Bitumen, lat. bitumen. Vezi definitia »
SILÉN1 s.m. Personaj din mitologia greacă, mentorul lui Dionysos – simbol al bețivilor; satir. [< fr. Silène]. Vezi definitia »
AEROTRÉN s. n. monorai cu mare viteză pe o pernă de aer comprimat. (< fr. aérotrain) Vezi definitia »
VILBROCHÉN, vilbrochenuri, s. n. (Tehn.) Arbore al unui motor, cu unul sau cu mai multe coturi, antrenat prin una sau mai multe biele într-o mișcare de rotație pe care o transmite unui mecanism (cu pistoane); arbore cotit. [Pl. și vilbrochene] – După fr. vilebrequin. Vezi definitia »
VACCINOGÉN, -Ă adj. care produce vaccin. (< fr. vaccinogène) Vezi definitia »