scorúș scorúșe, s.n. (reg.) parte a bisericii (de obicei balcon) unde cântă corul. Vezi definitia »

HĂRTĂNÁȘ, hărtănașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui hartan. – Hartan + suf. -aș. Vezi definitia »

FÍNIȘ s.n. 1. Linia de sosire la o probă de alergări, curse etc. 2. Partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a sfârsi puternic o întrecere. [< engl., fr. finish]. Vezi definitia »

băga-mi-aș! expr. (vulg.) fir-ar să fie! Vezi definitia »

TĂÍȘ, tăișuri, s. n. 1. Parte mai subțire, ascuțită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit); ascuțiș; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile. ◊ Expr. Cuțit cu două tăișuri = situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implică avantaje și dezavantaje la fel de importante. A trece sub tăișul săbiei = a ucide, a distruge complet. 2. (Rar) Tăietor (3). – Tăia + suf. -iș. Vezi definitia »