DEUTÉRIU s.n. Izotop al hidrogenului cu nucleul format dintr-un proton și un neutron; hidrogen greu. [Pron. de-u-te-riu, var. deuterium s.n. / < fr. deutérium, cf. gr. deuteros – al doilea]. Vezi definitia »

TÉRBIU s. n. Element chimic din familia lantanidelor. – Din fr. terbium. Vezi definitia »

EFLÚVIU, efluvii, s. n. 1. Emanație gazoasă produsă de diferite corpuri, perceptibilă cu ajutorul mirosului. ♦ Fig. Curent, flux, fluid. 2. Descărcare electrică de slabă luminozitate, neînsoțită de zgomot sau căldură, între electrozii aflați la o tensiune înaltă. 3. Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apar pe o peliculă cinematografică. – Din fr. effluve, lat. effluvium. Vezi definitia »

AGAMETÁNGIU s. n. corp de fructificație în care se dezvoltă agameții. (< fr. agamétange) Vezi definitia »

IASOMÍU s. m. v. iasomie. Vezi definitia »