ATEBRÍNĂ s. f. Medicament folosit în profilaxia și în tratamentul malariei. – Din. fr. atébrine. Vezi definitia »

PRIMĂREÁSĂ, primărese, s. f. Primăriță. – Primar + suf. -easă. Vezi definitia »

FALÁRICĂ s. f. armă de aruncat în formă de săgeată, în antichitate și în evul mediu. (< lat. falarica, fr. falarique) Vezi definitia »

fă interj. – Formulă generică de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, făi. Origine incertă. După Pușcariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR și Scriban, ar fi abreviere de la fată, prin analogie cu mă. Pare mai probabilă der. de la fie, dialectal fiiă, cf. forma înv. fă-sa „fie-sa” citată de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai puțin probabilă. Cuvînt cunoscut în Munt., Mold. și Bucov. (ALR, I, 199); în Mold. mai ales fa. Curent la țară, se consideră vulgarism în limba literară. Vezi definitia »

GLICÍNĂ, glicine, s. f. Arbust decorativ agățător, având flori asemănătoare cu ale salcâmului, albastre sau violete și parfumate (Wistaria sinensis). – Din fr. glycine. Vezi definitia »