NORMÁL, -Ă I. adj. 1. firesc, comun, obișnuit. ◊ (despre oameni) sănătos (fizic și psihic). 2. conform unor norme. ◊ (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent. 3. (chim.) concentrație ~ă = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție. 4. (mat.) secțiune ~ă = secțiune realizată cu un plan care conține normala (II, 1) într-un punct dat la suprafața secționată. 5. școală ~ă (și s. f.) = școală în care se pregătesc învățătorii. II. s. f. 1. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință. (< fr. normal. lat. normalis, it. normale) Vezi definitia »

nonverbal Vezi definitia »

CONCOIDÁL, -Ă adj. 1. referitor la concoidă. 2. cu suprafață curbă. (< fr. conchoïdal) Vezi definitia »

UMBRÁL s. n. colorație a lentilelor ochelarilor de vedere. (< germ. Umbral) Vezi definitia »

CONTRAVENȚIONÁL, -Ă adj. referitor la contravenție. (< fr. contraventionnel) Vezi definitia »