ARGUȚÍE s. f. 1. argumentare sprijinită pe fapte neînsemnate, fără semnificație. 2. subtilitate exagerată în argumentare. (< fr. argutie, lat. argutia) Vezi definitia »

POICHILOTERMÍE s.f. Însușire a unor animale de a fi poichiloterme. [Pron. po-i-, gen. -iei. / < fr. poïkilothermie]. Vezi definitia »

CAVILÁȚIE s.f. (Liv.) Argument verbal care nu atinge fondul serios al lucrurilor; sofism; declamație goală. [Cf. fr. cavillation, lat. cavillatio]. Vezi definitia »

SCHIASCOPÍE s. f. examen al umbrei pupilare, pentru a determina gradul de refracție a ochiului; cheratoscopie, retinoscopie. (< fr. skiascopie) Vezi definitia »

BALANORAGÍE s. f. Inflamație gonoreică a glandului penian. (< engl. balanorrhagia) Vezi definitia »