VOCÁȚIE, vocații, s. f. Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau știință; chemare, predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune. 2. (Jur.; în sintagma) Vocația succesorală = îndreptățire a unei persoane de a veni la o succesiune în temeiul calității sale de rudă. [Var.: (înv.) vocațiúne s. f.] – Din fr. vocation, lat. vocatio, -onis. Vezi definitia »

CARDIOPATÍE s.f. Boală de inimă. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiopathie, cf. gr. kardia – inimă, pathos – suferință]. Vezi definitia »

INTRÚZIE s.f. v. intruziune. Vezi definitia »

VIROLOGÍE s.f. Parte a microbiologiei care studiază virusurile; virusologie. [< fr. virologie, cf. lat. virus – virus, gr. logos – știință]. Vezi definitia »

NEOLOGISMOMANÍE s. f. mania de a folosi neologisme în mod exagerat. (< neologism + -manie²) Vezi definitia »