PLASMOCITÓM s. n. mielom în care predomină plasmocitele. (< fr. plasmocytome) Vezi definitia »

MÓLCOM, -Ă, molcomi, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără violență sau intensitate; liniștit, lin, domol, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A tăcea molcom = a păstra tăcere completă, a nu spune nimic. A sta (sau a ședea) molcom = a sta (sau a ședea) nemișcat, liniștit. ♦ Pașnic, blând, potolit. [Var.: mólcum, -ă, múlcom, -ă, adj.] – Din bg. mŭlkom. Vezi definitia »

FARINGOTÓM s. n. instrument folosit în faringotomie. (< fr. pharyngotome) Vezi definitia »

MELANÓM s. n. tumoare a celulelor pigmentare care conțin melanină. (< fr. mélanome) Vezi definitia »

TELÓM s. m. parte tânără a unei plante, din care se dezvoltă cormul; mlădiță, vlăstar. (< fr. télôme) Vezi definitia »