seniná pers. 3 sg. senineáză, vb. I (înv.) a însenina; a lumina. Vezi definitia »

SOMEȘÁNA s. f. art. Numele unui dans popular (sau al unui ciclu de dansuri populare) din Ardeal, din zona Năsăudului; melodie după care se execută acest dans. – Someș (n. pr.) + suf. -ană. Vezi definitia »

TRANCANÁ, trancanale, s. f. 1. Vorbă goală, palavre. 2. (La pl.) Lucruri casnice mărunte (îngrămădite în dezordine); catrafuse, cioveie. [Pl. și: (2) trăncănăi] – Postverbal al lui trăncăni. Vezi definitia »

ÎNSTRUNÁ, înstrún, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul; a struni. ♦ Fig. A reține de la o acțiune; a stăvili, a înfrâna, a struni. [Prez. ind. și: înstrunez] – În + strună. Vezi definitia »

COLECȚIONÁ vb. I. tr. A aduna obiecte de același fel pentru a alcătui o colecție. [Pron. -ți-o-. / < fr. collectionner]. Vezi definitia »