MELÍSMĂ s. f. ornament în muzica vocală cuprinzând pe o singură silabă mai multe sunete alăturate unui sunet principal; înfloritură melodică. (< it. melisma, fr. mélisme) Vezi definitia »

ÍNTRIGĂ s. f. 1. uneltire care folosește mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru. ◊ vrajbă. 2. parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucnește conflictul. (< fr. intrigue) Vezi definitia »

SUBDOMINÁNTĂ, subdominante, s. f. (Muz.) Treapta a patra a modurilor major sau minor. ♦ Acord construit pe treapta a patra a modurilor major sau minor. – Sub¹- + dominantă (după fr. sous-dominante). Vezi definitia »

pólmă², pólme, s.f. (reg.) minge. Vezi definitia »

ARTERÍTĂ, arterite, s. f. Boală care constă în inflamarea unei artere. – Din fr. artérite. Vezi definitia »