Definita cuvantului ectogeneză
ECTOGENÉZĂ s.f. Teorie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în materia vie, absolutizând acțiunea mediului extern și contestând rolul structurii interne a organismelor. [< fr. ectogenèse, cf. gr. ektos – în afară, genesis – naștere].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ectogeneză
întrebătúră s.f. (înv.) întrebare. Vezi definitia »
plîntă (plánte), s. f. – Talpa piciorului. Lat. planta (Tiktin). Apare numai la Dosoftei, sec. XVII. Ar putea fi cultism, dar cf. împlînta. E dubletul lui plantă, s. f., din fr. plante, der. planta, din fr. planter; plantator, s. m. (cultivator); plantație, s. f. (teren cultivat). Vezi definitia »
ZECIUIÁLĂ, zeciuieli, s. f. (înv.) Dare anuală reprezentând a zecea parte din recolta de cereale, de vite etc.; dijmă. ♦ A zecea parte din produsele obținute (prin muncă), care se predă cuiva (sau pe care o revendică sau o ia cu forța cineva) ca răsplată, salariu, uium etc. [Pr.: -ciu-ia-] – Zeciui + suf. -eală. Vezi definitia »
LUXÚRĂ s. f. viciu al celor care se dedau fără reținere plăcerilor senzuale; desfrânare, concupiscență. (< fr. luxure, lat. luxuria) Vezi definitia »
PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s. f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ♦ (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ♦ (Înv. și reg.) Față de masă. – Pânză + suf. -tură. Vezi definitia »