DIATÓN s. n. (muz.) gamă ~ă = gamă dintr-o serie succesivă de tonuri și semitonuri naturale; interval ~ = interval perfect, de aceeași calitate ca și intervalele scării muzicale diatonice. II. s. f. dispunere naturală a tonurilor și semitonuriol într-o structură muzicală. (< fr. diatonique) Vezi definitia »

FON, foni, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru nivelul de intensitate al unui sunet, apreciat după senzația auditivă pe care o produce acesta. – Din fr. phone. Vezi definitia »

HON s.n. Unealtă așchietoare alcătuită din mai multe bare abrazive, dispuse simetric în jurul unui ax central. [< engl. hon]. Vezi definitia »

BERTÓN s.n. Barcă cu vâsle, din pânză cauciucată, care se poate strânge după ce a servit pe apă. [< fr. berthon]. Vezi definitia »

TRITÓN² s. n. (muz.) interval de trei tonuri; cvartă mărită; cvintă micșorată. (< it. tritono, fr. triton) Vezi definitia »