Definita cuvantului orizont
ORIZÓNT, orizonturi, s. n. 1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească; parte a cerului sau a Pământului pe care o mărginește această linie; limită până la care ajunge vederea noastră; zare. ◊ Orizont adevărat = cercul de intersecție a sferei cerești cu un plan perpendicular pe verticala locului și care trece prin centrul Pământului. ♦ Fig. Întindere, sferă a cunoștințelor, a unei activități intelectuale; perspectivă; capacitate, putere de înțelegere, de orientare; nivel intelectual. ◊ Loc. adj. Fără orizont = cu vederi înguste, cu concepții înapoiate. 2. (Geol.) Strat distinct din formația unui sol, care prezintă caracteristicile condițiilor climatologice în care s-a format acel sol. ♦ Strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine, de aceeași vârstă, de aceeași rocă și având aceeași poziție geometrică în cuprinsul unui etaj. ♦ Totalitatea lucrărilor de exploatare dintr-o mină, situate în același plan orizontal. 3. (În artele plastice și în teatru) Fundal. [Var.: (înv.) orizón, orizónte s. n.] – Din lat. horizon, -ntis, ngr. orízon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orizont
EFLUÉNT s.n. Fluid care iese dintr-o instalație. [Pron. -flu-ent. / < fr. effluent]. Vezi definitia »
RECOLMÉNT s. n. 1. (jur.) verificare a obiectelor conținute într-un inventar, într-un sechestru. 2. verificare a legalității tăierii unei păduri. (< fr. récolement) Vezi definitia »
ERODÁNT, -Ă adj. care roade (prin acțiune chimică). (< fr. érodant) Vezi definitia »
PARODIÁNT, -Ă adj. (rar și s.m.) (Cel) care parodiază pe cineva. [Cf. fr. parodiant]. Vezi definitia »
INTENDÉNT, -Ă I. s. m. f. (în unele țări) administrator al unei case, al unui local etc. II. s. m. ofițer din seviciul intendenței. (< fr. intendant, lat. intendents) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z