Definita cuvantului educație
EDUCÁȚIE s.f. Educare; influențare sistematică și conștientă a dezvoltării facultăților intelectuale, morale și fizice ale copiilor și tineretului; totalitatea metodelor folosite în acest scop; (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale unui om, ale unui popor etc. ◊ Educație fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciții gimnastice. [Gen. -iei, var. educațiune s.f. / cf. fr. éducation, it. educazione, lat. educatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu educație
șistoáie s.f. (reg.) fâșie îngustă de pământ. Vezi definitia »
vorbarie fara rost, limbutie, flecareala Vezi definitia »
ORHIOTOMÍE s. f. orhidotomie. (< fr. orchiotomie) Vezi definitia »
ORONIMÍE s.f. (Lingv.) 1. Totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. Ramură a toponimiei care studiază numele de munți. [Gen. -iei. / < fr. oronymie, cf. gr. oros – munte, onoma – nume]. Vezi definitia »
PROSCRÍE vb. III. tr 1. (La romani) A condamna la moarte fără forme judiciare, publicând pe o listă specială numele celui osândit. 2. A îndepărta în mod forțat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni. 3. A interzice, a opri (o carte etc.). [Cf. fr. proscrire, lat. proscribere]. Vezi definitia »