CIANHIDRÍNĂ, cianhidrine, s. f. Compus organic care conține în moleculă un hidroxil și un nitril, folosit la obținerea aminoacizilor și a unor materiale plastice. [Pr.: ci-an-] – Din fr. cyanhydrine. Vezi definitia »

ALIDÁDĂ s.f. Dispozitiv de forma unei rigle cu care sunt echipate instrumentele goniometrice și care servește la formarea și măsurarea unghiurilor. [Pl. -de. / < fr. alidade, cf. lat. med. alidada < ar. al-idhada]. Vezi definitia »

PÉRGOLĂ s.f. (Arhit.) Construcție din grinzi de lemn susținute de coloane, folosite în parcuri și grădini pentru a se ridica pe ele plantele agățătoare. [< it., fr. pergola]. Vezi definitia »

HIDROMORFÓZĂ s. f. totalitatea modificărilor structurale care au loc la plantele care cresc în apă. (< fr. hydromorphose) Vezi definitia »

ghiáră (-re), s. f. – 1. Formație cornoasă ascuțită crescută la vîrful degetelor unor păsări și mamifere. – 2. Cîrlig, cange. – Var. gheară. Lat. *ung(u)lāris, al cărui rezultat normal este *înghiare, separat artificial în în ghiare din rațiuni de fonetică sintactică ușor de înțeles. Cf. unghie. Se cuvine să adăugăm că acest cuvînt lipsește din dialecte, fapt pentru care pare posibil să fie vorba de o der. internă a limbii rom., plecîndu-se de la unghioară, dim. de la unghie, pronunțat *înghiară (cf. umblu și îmblu). Totuși, Pușcariu, ZRPh., XXVII, 687 (cf. Pușcariu 713; REW 3690; DAR) propune un lat. *garra, de origine celtică, de unde sp. glarra; pentru a evita dificultatea fonetică pleacă de la un dim. garrula, cu metateză *glarra; însă această ipoteză a fost abandonată pentru sp. (Corominas, II, 682-92), și nu poate fi valabilă pentru limba rom. Cihac, II, 101, pleca de la sgîria; și Pușcariu, Dacor., III, 380, din germ. Kralle. Der. înghera, vb. (rar, a apuca, a înhăța); ghera, vb. (a zgîria); gheran, s. n. (braț al cleștelui). – Cf. gheura. Vezi definitia »