pircít, -ă, adj. (reg.) 1. care a rămas mic, nedezvoltat, chircit. 2. (om) care este rău la suflet, închis, sucit sau zgârcit. Vezi definitia »

STOCÍT, -Ă, stociți, -te, adj. (Reg.; despre organe ale corpului omenesc) Care s-a golit de lichidul pe care îl conține; fig. stors de vlagă, secătuit, sleit. – V. stoci. Vezi definitia »

AZOTÍT s. m. sare a acidului azotos; nitrit. (< fr. azotite) Vezi definitia »

ANDEZÍT s. n. rocă efuzivă porfirică, de culoare închisă, folosită în construcții și pavaje. (< fr. andésite) Vezi definitia »

CORDIERÍT s. n. silicat de aluminiu și magneziu. (< fr. cordierite) Vezi definitia »