olúm (olúmuri,) s. n. – Tîrlă, stînă. Tc. olum (Șeineanu, II, 278). Vezi definitia »

VÉLUM s. n. 1. pânză mare care acoperă un circ, o baracă. 2. structură membranoasă, un fel de văl, la meduze, unele larve etc., în apropierea cavității bucale. (< lat. velum) Vezi definitia »

TRICLÍNIUM s.n. v. tricliniu. Vezi definitia »

CUBÍCULUM s. n. 1. cameră de culcare în casele romane. ◊ camera mortuară în galeriile catacombelor. 2. (în Imperiul Bizantin) cancelaria personală a împăratului. (< lat. cubiculum) Vezi definitia »

ARCOSÓLIUM s. n. Nișă funerară într-o catacombă. [Pr.: -li-um] – Din fr. arcosolium. Vezi definitia »