CRITICÍSM s. n. 1. denumire dată de Kant filozofiei sale, considerând „critica cunoașterii” drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filozofice. 2. tendință majoră în cultura modernă de autonomizare, de afirmare a raționalității și individualității. 3. tendința de a critica cu orice preț, fără discernământ, de a exagera laturile negative ale lucrului criticat. (< fr. criticisme) Vezi definitia »

DACÍSM s. n. 1. (Livr.) Caracter specific dacilor. 2. Element lexical din limba dacilor. – Dac + suf. -ism. Vezi definitia »

BAROCHÍSM s.n. Tendință artistică care se manifestă prin mișcare, tematică extravagantă, ornamentație excesivă, gustul efectelor teatrale și uluitoare. [Cf. it. barocchismo, fr. baroquisme]. Vezi definitia »

MEDIEVALÍSM s. n. (Rar) Medievalistică. [Pr.: -di-e-] – Medieval + suf. -ism. Vezi definitia »

LIBERTINÍSM s.n.Comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare, libertinaj. – Libertin + suf. -ism. Vezi definitia »