SESIZÓR, sesizoare, s. n. Organ principal al unui regulator sau al unui aparat de măsură, care sesizează o anumită mărime în forma ei inițială pentru a fi transformată apoi într-o formă convenabilă. – Sesiza + suf. -or. Vezi definitia »

RĂZBITÓR, -OÁRE, răzbitori, -oare, adj. (Rar) Care răzbește; care străbate, care trece prin...; pătrunzător. – Răzbi + suf. -tor. Vezi definitia »

PARIÓR s. m. cel care pariază. (< fr. parieur) Vezi definitia »

MUNTIȘÓR, muntișori, s. m. (Rar) Munticel. – Munte + suf. -ișor. Vezi definitia »

VARISTÓR s. n. rezistor a cărui valoare (rezistență) depinde de mărimea tensiunii de la bornele sale. (< fr. varisteur) Vezi definitia »