CORIGÉNT, -Ă, corigenți, – te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective. [Var.: corijent, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. corrigens, -ntis. Vezi definitia »

SUFRAGÁNT, -Ă adj., s. m. (episcop) care depinde de un mitropolit. (< fr. suffragant) Vezi definitia »

MINISTRÁNT s.m. Ajutor de preot în ritualul catolic; paracliser. [< germ. Ministrant]. Vezi definitia »

ETIMOLOGIZÁNT, -Ă adj. (Despre scriere) Care tinde să folosească ortografia etimologică. [Cf. fr. étymologisant]. Vezi definitia »

PARTÁNT s. m. participant (la jocuri sportive). (< fr. partant) Vezi definitia »