CULT, -Ă adj. Cu un nivel înalt de cunoștințe, de cultură; învățat, instruit. [< lat. cultus]. Vezi definitia »

INCÚLT, -Ă, inculți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o lipsă de cultură elementară, (om) necultivat; p. restr. agramat. – Din fr. inculte, lat. incultus. Vezi definitia »

hîlt- Rădăcină expresivă, care redă zgomotul lichidului mișcat într-un recipient închis. Creație spontană. – Der. hîltîc, interj. (exprimă zgomotul lichidului); hîltîbîc, interj. (exprimă zgomotul unei căderi în apă); cf. bîldîbîc; hîltîcîi (var. hîltîci, hîltăcări), vb. (a mesteca, a agita un lichid); hîlțîna, vb. (a agita, a scutura), rezultat dintr-o încrucișare cu hîțîna; hîltiugă, s. f. (mîncare proastă), der. de la hîltîcîi ca hălăciugă de la hălăcăi (cf. pol. beltuga „amestec tulbure”). Vezi definitia »

NALT, -Ă adj. v. înalt. Vezi definitia »

ístălalt / ístalalt (reg.) pr. m., adj. pr. m., g.-d. ístuilalt; pl. íștilalți / íștialalți (-tia-), g.-d. ístorlalți; f. iástălaltă / iástalaltă, g.-d. ísteilalte / iésteilalte; pl. ístelalte / iéstelalte, g.-d. ístorlalte / iéstorlalte Vezi definitia »