SINCRÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la sincretism. 2. (psih.) care formează un tot perceput în mod global. (< fr. syncrétique) Vezi definitia »

peltíc (peltícă), adj. – Sîsîit, cepeleag. – Mr., megl. peltec. Tc. peltek (Șeineanu, II, 288; Lokotsch 1646; Ronzevalle 60), cf. ngr. πελτέϰης, bg. peltek. – Der. pelticie, s. f. (defectul omului peltic); peltici, vb. (a vorbi peltic); pelticărie, s. f. (vorbire peltică). Vezi definitia »

OSMOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la osmometrie. [< fr. osmométrique]. Vezi definitia »

HEMODIAGNÓSTIC s. n. diagnostic pe examenul serologic al sângelui. (< fr. hémodiagnostic) Vezi definitia »

TROHÁIC, -Ă, trohaici, -ce, adj. Compus format din trohei. ◊ Metru trohaic = sistem de versificație a cărui structură are la bază troheul. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. trochaïque. Vezi definitia »