HIPOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la hipologie. [< fr. hippologique]. Vezi definitia »

EXCÉNTRIC, -Ă I. adj. 1. (mat.; despre un punct) situat în afara centrului; (despre figuri geometrice) fără un centru comun. 2. neobișnuit, foarte original; extravagant, bizar. II. s. n. organ de mașină format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, și a cărui axă nu este în centru, servind la transformarea mișcării de rotație în mișcare rectilinie alternativă și invers. (< fr. excentrique) Vezi definitia »

DIHOTÓMIC, -Ă adj. Care prezintă dihotomie; dihotom. ◊ (Log.) Diviziune dihotomică = diviziune prin care o noțiune este împărțită în două noțiuni contradictorii. [Var. dicotomic, – ă adj. / < fr. dichotomique, cf. gr. dicha – în două, tome – secțiune]. Vezi definitia »

TROHÁIC, -Ă adj. 1. (despre versuri) din trohei. ♦ metru ~ = sistem de versificație având la bază troheul. 2. (despre cezură) care taie al treilea dactil al unui hexametru după primele două silabe, un troheu. (< fr. trochaïque) Vezi definitia »

LABIRÍNTIC, -Ă adj. Care este în legătură cu un labirint, propriu unui labirint. ♦ Încâlcit, încurcat. [Cf. fr. labyrinthique]. Vezi definitia »