SILÉNIC, -Ă, silenici, -ce, adj. (Rar) (Ca) de silen. – Silen + suf. -ic. Vezi definitia »

SILOGÍSTIC, -Ă, silogistici, -ce, adj. Care aparține silogismului, privitor la silogism. ♦ (Substantivat, f.) Parte a logicii formale care se ocupă cu studiul silogismelor. – Din fr. syllogistique, lat. syllogisticus. Vezi definitia »

ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj. Privitor la acustică; care emite, transmite sau recepționează sunete. ◊ Cornet acustic = mică pâlnie care întărește sunetele și pe care o aplică la ureche persoanele care au auzul slab. – Fr. acoustique (< gr.). Vezi definitia »

PSIHOPATOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihopatologie. [< fr. psychopathologique]. Vezi definitia »

CÍFRIC, -Ă adj. Exprimat în cifre; numeric. [< cifră + -ic]. Vezi definitia »