Definita cuvantului eleganță
ELEGÁNȚĂ s.f. Distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. [Cf. fr. élégance, lat. elegantia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu eleganță
PURPURÍNĂ s. f. Substanță de culoare roșie-purpurie, extrasă din rădăcina unor plante din familia rubiaceelor, folosită la prepararea coloranților. – Din fr. purpurine. Vezi definitia »
scîndúră (-ri), s. f. – Bucată de lemn cu formă dreptunghiulară, obținută prin tăierea longitudinală a buștenilor. – Mr. scîndură, megl. scǫndură. Lat. scandŭla (Pușcariu 1552; REW 7652), cf. calabr. scándula, cat. escandia, sp. escanda (arag. escalla), port. escandea. – Der. scîndurea, s. f. (scîndură mică; bulfeu la jug); scîndurice, s. f. (scîndură mică; piedică la războiul de țesut); scîndurărie, s. f. (scînduri multe; depozit de scînduri). Vezi definitia »
MAGNETOGRÁMĂ, magnetograme, s. f. Diagramă obținută cu magnetograful. – Din fr. magnétogramme. Vezi definitia »
scripúșă, scripúșe, s.f. (reg.) fiecare dintre cele două stinghii de lemn care leagă grindeiul de policioară la jug; bulfeu, fiular, jiglă, lopățică. Vezi definitia »
tighínă, tighíne, s.f. (pop.) poiană neatinsă de plug. Vezi definitia »